Ladă pentru fătare

În sistemele intensive de interior, scroafele/scroafele gestante (femele) sunt mutate într-o ladă de fătare, cunoscută și sub denumirea de țarc de protecție a purceilor, cu aproximativ o săptămână înainte de fătare (naștere) [1]. Lăzile pentru fătare îngrădesc scroafele astfel încât acestea să nu se poată întoarce. Unele sisteme de interior pot avea țarcuri de fătare care pot fi ajustate fie pentru a oferi scroafelor libertatea de mișcare, fie pentru a fi închise pentru a proteja purceii de a fi striviți. Izolarea scroafelor este menită să protejeze purceii împotriva strivirii, în special în timpul fătării (nașterii) și în următoarele câteva zile când riscul de strivire este mare. Lăzile de fătare și capacitatea de a îngrădi scroafa permite accesul ușor la purcei pentru procedurile de creștere de rutină care apar de obicei în primele zile de viață.

În sistemele extensive în aer liber, scroafele/scroafele gestante sunt mutate în cabane de fătare situate într-o zonă exterioară sau padoc. Colibele de fătare sunt de obicei așternute cu paie și sunt suficient de mari pentru a permite porcilor să se întoarcă și să se plimbe cu ușurință. Unele colibe pot avea, de asemenea, paznici în partea din față a colibei, pe care scroafele pot păși cu ușurință pentru a ieși afară, dar țin purceii în colibă ​​în primele zile sau săptămâni de viață.

Lăzile de fătare îngrădesc scroafa, dar le oferă purceilor spațiu pentru a avea acces la uger, precum și o zonă separată de furaj, departe de scroafă, pentru a-i menține cald și protejați, în timp ce colibele de fătare permit scroafei și purceilor ei (de la aproximativ 1-2 săptămâni majorat) pentru a accesa zona exterioară. Scroafa are acces la coliba de fătare sau rămâne în cutia de fătare timp de 3-4 săptămâni după fătare, moment în care purceii ei sunt înțărcați și mutați în adăpostul pentru înțărcare. După înțărcare, scroafa va reveni, de obicei, „în căldură” (fiind fertilă) în câteva zile. În acest moment, scroafa este împerecheată din nou prin inseminare artificială, care implică de obicei să fie închisă într-un box de împerechere timp de câteva zile și apoi este returnată în adăpostirea grupului.

În sistemele de interior, purceii înțărcați sunt crescuți în țarcuri de grup cu podele de beton sau șipci cu sau fără așternut. În sistemele semi-interior (crescut în aer liber sau crescuți în aer liber), purceii cresc în adăposturi mari, cu paturi adânci (cunoscute și sub denumirea de ecoadăposturi) cu așternut (cum ar fi coji de paie sau de orez). În timp ce în sistemele în aer liber (free range), purceii înțărcați pot fi crescuți în adăposturi similare cu paturi, dar cu o zonă exterioară atașată sau în zone exterioare cu adăposturi mai mici.

Există mai multe sisteme de fătare alternative la lăzile tradiționale de fătare, în care scroafele pot fi închise pentru o perioadă mai scurtă sau deloc închise. Sistemele de adăpostire temporară îngrădesc scroafele imediat înainte și în timpul fătării, precum și în primele zile după fătare, dar sunt apoi deschise pentru a permite scroafelor mai multă libertate de mișcare. Aceste sisteme temporare de adăpostire limitează scroafele în acest timp pentru a minimiza riscul de mortalitate a purceilor din cauza strivirii, care este cel mai probabil să apară în timpul fătării și în primele două până la trei zile după fătare. Cu toate acestea, imediat înainte de fătare este, de asemenea, perioada în care o scroafă este cel mai motivată să realizeze comportamente de construire a cuiburilor și, astfel, poate deveni frustrată dacă nu se poate deplasa și accesa materialele de cuib. În timpul și imediat după fătare sunt perioadele în care scroafele sunt susceptibile de a efectua comportamente de confort pentru a atenua durerea de la fătare și pentru a interacționa cu purceii lor pentru a stabili o legătură maternă, pe care, de asemenea, nu o pot face cu ușurință atunci când sunt închise într-o ladă de fătare.

Sistemele alternative de fătare în care scroafa nu este închisă deloc și se poate mișca liber includ țarcuri de fătare individuale sau de grup, cu sau fără alăptare în grup a purceilor (utilizate în sistemele de interior), țarcuri de fătare în interior cu acces la o zonă exterioară și fătare în aer liber cabane situate în padoc (sisteme de crescătorie în aer liber sau în aer liber). S-a demonstrat că scroafele/scroafele din sistemele de fătare liberă, unde nu sunt închise, prezintă mai puține comportamente anormale și mai puțină durere în timpul fătării. Oferirea libertății de mișcare în timpul fătării și alăptării încurajează, de asemenea, interacțiunile materne cu purceii și poate încuraja alăptarea și înțărcarea purceilor mai naturale.

Furnizarea scroafelor cu material adecvat pentru cuibărit este esențială pentru bunăstarea lor. De exemplu, furnizarea de paie înainte de fătare, astfel încât aceștia să poată efectua comportamente de cuibărit, poate reduce nivelul de stres și durere la scroafe, precum și de a îmbunătăți supraviețuirea și dezvoltarea purceilor. În plus, pentru a permite un comportament înnăscut de hrană, scroafele din lăzi de fătare ar trebui să primească material adecvat de hrană care să fie comestibil și/sau să satisfacă în alt mod nevoia scroafei de a mesteca, investiga și manipula obiectele și substraturile din mediul său.

În timp ce sistemele alternative de fătare disponibile în prezent sunt adesea asociate cu rate de mortalitate a purceilor ușor mai mari decât lăzile tradiționale de fătare, ele pot îmbunătăți semnificativ bunăstarea scroafelor în timpul gestației, fătării și alăptării până la înțărcare. Îmbunătățirile în ceea ce privește bunăstarea animalelor pot, de asemenea, să beneficieze de bunăstarea purceilor pe termen lung, îmbunătățind dezvoltarea și comportamentul purceilor (de exemplu, creșterea în greutate și scăderea comportamentelor agresive dăunătoare față de alți porci), ceea ce poate duce la îmbunătățirea performanței producției în ansamblu.